Orasul Bruges si Provincia belgiana Flandra de Vest au o istorie bogata si fascinanta ce se intinde pe o perioada de timp de aproximativ 2000 de ani, epoca Medievala fiind cea mai interesanta.

Bruges, Oras Medieval

Zona litoralului Provinciei Flandra de Vest a fost locuita inca din timpurile Imperiului Roman pana in secolul 5 cand Marea Nordului a inundat spatiul populat. Doua secole mai tarziu, apele s-au retras lasand locul uscatului, cu un sol fertil brazdat de canale. Pe malurile unui asemenea canal (canalul numit astazi "t Zwin") a luat nastere o mica asezare umana. In seolul al 6-lea, aceasta campie mlastinoasa a fost colonizata de catre Franci si mai apoi de catre Frizoni care mai apoi au fost crestinati. Insa traditia si legendele spun ca prima creatura ce a locuit in aceasta zona a fost un urs.

In anul 862 un anume Baldwin a rapit si luat de sotie pe Judith, fiica Regelui Carol cel Plesuv (Charles the Bald). Ca urmare, Regele Carolingian a oferit acest taram acoperit de negura de la nord de Galia ginerului Baldwin. Regiunea unde astazi se afla orasul Bruges a fost frecvent atacata de catre invadatorii Normanzi (Norsemen) din Scandinavia.

Legenda spune ca Baldwin supranumit Brat de Fier a ucis un urs urias ce stapanea padurile primejdioase de pe atunci. In felul acesta se explica figura unui urs pe stema sau emblema orasului Brugess.

Odata ajuns la estuarul Zwin, Baldwin a ridicat un fort de aparare impenetrabil in jurul caruia s-a dezvoltat incet o asezare urbana. Oraselul a fost numit Brugess, denumirea orasului fiind mentionata in scris pentru prima oara intr-un document din anul 892.

In secolul 10, atunci cand invanziile Vikingilor incetasera, orasul a inceput sa se dezvolte devenind un centru comercial important. Negustorii puteau ancora in port, orasul Bruges astfel atragand importanti comercianti care navigau si transportau bunuri pe mare. Fiind bine aparat, orasul s-a putut dezvolta si mai mult, devenind cel mai important si mai prosper targ din lumea Medievala.

In luna Martie 1127, contele Carol cel Bun a fost asasinat in Colegiul St. Donatien din Piata Mare (Grand Place). Cei mai avuti negustori de carti au speculat disputa pentru succesiune, astfel asigurandu-si participarea pe viitor in guvernarea acestui oras infloritor. Astfel, reprezentantii Muncitorilor, tesatorilor si altor bresle de mestesugari au fost exclusi din guvernul local, ramanand fara putere. Spre sfarsitul secolului al 13-lea, cativa negustori straini s-au stabilit in interiorul orasului. Negotul, comertul s-a dezvoltat si mai mult si ca urmare numarul locuitorilor a crescut. Noi parohii au luat fiinta iar aristocratii si nobilimea orasului din acea vreme a construit rezidente somptuoase. Insa opulenta negustorilor din oras ce monopolizasera comertul, contrasta foarte mult cu saracia mestesugarilor care erau foarte des exploatati in beneficiul celor avuti, fapt care natural, a dus la conflict. Numeroase rascoale au fost inabusite insa in anul 1280 nemultumirea mestesugarilor a rabufnit. In aceeasi perioada Guy de Dampierre incerca sa mentina autonomia Flandrei insa s-a lovit de opozitia lui Filip cel Frumos. Dupa ce contele rebel a fost prins si incarcerat la Paris, regele a anexat Flandra.

In anul 1301, regele francez a intrat triumfator in Bruges si l-a instalat ca guvernator pe unchiul sau, Jacques de Chantillon. Partizanii dominatiei franceze, acei nobili cunoscuti sub numele de Leliaerts (nume ce provinde de la Crin sau Partidul Florii de Crin), incep sa lupte impotriva oamenilor simpli sau Klauwaerts (Partidul Ghearei de Leu). ce a marcat emblema contelui, Leul Flandrei. Sub conducerea lui Pieter de Coninck, un tesator, cei din Partidul Klauwaerts au pornit o rebeliune. In luna mai 1302, acestia au masacrat garnizoana franceza si nobilii care sustineau dominatia franceza, tradati de accentul cu care pronuntau strigatul de lupta "Schield en Vriend" (Shield and Friend). Dupa aceasta victorie insangerata, Bruges a condus revolta oraselor Flamande impotriva lui Filip cel Frumos. Batalia decisiva s-a dat in iulie 1302 la Courtrai in mlastinile Groeninge. Sustinatorii partidului Klauwaerts au castigat batalia pentru independenta Flandrei, impotriva nobililor si oligarhilor sustinatori ai francezilor. In ciuda altor numeroase revolte, Contele Flamand a reusit sa restabileasca dominatia. In cel de-al 14-lea secol, criza economica, ciuma si foametea au facut ravagii in Europa Occidentala. In anul 1369, ultimul Conte al Flandrei, Louis de Mate si-a oferit fiica lui Filip cel Plesuv. In felul acesta Bruges a devenit rezidenta favorita a Ducelui de Burgundia. Printre cei mai vestiti oaspeti de la curtea acestuia se numarau Negustorii hanseatici, bancheri italieni si artistii foarte talentati ai flandrei (Pictorii flamanzi). In 1430, Filip cel Bun a fondat Ordinul Lanii de Aur.

Sarbatorile organizate in cinstea casatoriei dintre Carol cel Plesuv si Margaret de York in 1468, au fost si mai fastuoase. Charles a murit pe campul de lupta, in batalia de la Nancy din 1477. Cinci ani mai tarziu, singura fiica a acestuia, Maria de Burgundia casatorita cu Maximilian de Austria, a murit cazand de pe cal in timp ce vana. In ciuda trimufantei intrari a lui Carol in Bruges in anul 1515, epoca de aur a orasului a luat sfarsit la inceputul secolului al 16-lea. Pentru o lunga perioada de timp, orasul nu a mai fost conectat cu marea. Colmatarea progresiva a canalului Zwin, in ciuda eforturilor de decomaltare foarte costisitoare, a pus capat in final prosperitatii orasului Bruges. Supusa competitiei agresive venite din partea Angliei, industria textila a Flandrei a intrat in declin. Razboaiele Sfinte au accentuat si mai mult declinul Bruges-ului. Incetand sa existe ca port, Bruges s-a limitat la un statut de oras-targ cu de importanta regionala. In secolul 17, oamenii simpli din Bruges au avut de suferit foarte mult. Deseori, teritoriul flamanda fost utilizat ca si camp de lupta de catre marile puteri europene care erau aproape permanent in conflict. Fiind devastat in timpul Revolutiei Franceze, Bruges a fost totusi vizitat de 3 ori de catre Napoleon Bonaparte care si-a insusit multe opere de arta. Bruges a devenit principalul oras al departamentului Lys, departament care mai tarziu a devenit Provincia Flandra de Vest. In 1830, la cativa ani dupa castigarea independentei fata de Belgia, la Bruges a ajuns prima cale ferata, la t'Zand. In anul 1907, regele Leopold II a inaugurat noul port de la Zee-Bruges, o noua cale de acces catre mare pentru Bruges.

Desi cele doua razboaie mondiale au incetinit considerabil dezvoltarea industriala a portului, ZeeBruges a reusit totusi sa se impuna ca port maritim mondial. Bruges a devenit gazda sediului Colegiului European in anul 1949 iar in secolul 20 si 21 Bruges a reusit sa atraga milioane de vizitatori si turisti incantati de aspectul istoric medieval autentic al acestui oras fascinant.

Sus